luni, 21 iunie 2010

Lectura pentru suflet.


Azi,poate din lipsa de ocupatie sau poate doar din cauza vremii monotone si a ploii singuratice,am inceput sa caut o carte,sa citesc ceva.M-am indreptat intai catre o carte de Agatha Christie,dar apoi,intr-o fractiune de secunda m-am razgandit si am ales Alchimistul,de Paulo Coelho.Sa stiti ca nu regret deloc alegerea facuta deoarece timp de cateva ore m-a tinut legata de scaun si cu ochii in pc (cartea fiind in format electronic),savurand fiecare cuvant.
Mesajul cartii a fost unul simplu : fiecare persoana are o "Legenda Personala" si trebuie sa faca tot posibilul sa o afle,iar apoi sa o implineasca, indiferent de dificultatile pe care le intampina.Drumul parcurs pana la destinatie este unul cu multe suisuri si coborasuri,dar daca esti perseverent si iti asculti inima,poti descoperi taine ale vietii.Un lucru este sigur: daca iti doresti ceva cu adevarat,tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.
Ma intreb daca e adevarat...aceasta lectura m-a dat peste cap cu totul...am mai auzit de ideea ca daca iti doresti ceva foarte mult,Universul se misca in asa fel incat chiar ti se realizeaza dorinta...e ciudat cand te gandesti ca se poate sa fie adevarat.Cred ca daca ar fi sa-mi pot dori ceva si sa se realizeze ar fi sa pot zbura.Sa pot pluti deasupra tuturor,sa ma inalt spre vazduhul linistit si sa privesc de sus lumea,orasele,care ar fi ca niste cutii de chibrituri ,sa pot apoi sa ma deplasez dintr-un capat al lumii pana in celalalt fara sa obosesc,sa pot juca hora unirii cu ghemotoacele de nori pufosi,sa pot imbratisa razele soarelui fara sa ma arda; noaptea,as vrea sa stau si sa privesc milioanele de lumini care parca incalzesc orasele si le dau viata,o pata de culoare in griul monoton al blocurilor.As vrea apoi sa ascult zgomotul asurzitor al masinilor si al cluburilor de noapte,sa-mi imaginez cum miile de oameni fara somn stau si mediteaza,as vrea sa pot sa le cunosc gandurile fara sa innebunesc,mi-as dori sa pot sa observ fiecare miscare dintr-un oras,fiecare persoana ce face,unde merge,cu cine se intalneste,as vrea sa fac toate aceste lucruri pana cand somnul mi-ar zambi frumos si s-ar aseza peste persoana mea.Mi-as dori sa pot sa cer voie lunii sa-mi odihnesc trupul pe teritoriul acesteia,sa ma pot inveli cu o patura de stele si sa-mi las gandurile si reflectiile sa zburde,ca o eliberare de tot ceea ce ma tinea prizoniera in propria mea lume.
Ma cuprinde melancolia pentru toate lucrurile pe care mi le-as dori sa le fac dar nu am curajul...si a inceput din nou sa ploua.

5 comentarii:

  1. şi din păcate sigur va ploua toată ziua.:-j pun pariu.

    ei bine şi eu o să citesc cartea;;) îmi place cum sună..nu o ai ?nu în format electronic..că nu am atâta răbdare să stau să citesc la pc.:D

    Să treci şi pe la mine.doar că eu,azi sunt ...defapt mai bine zis nu sunt.

    te'am pupăciiiit;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoase reflecţiile...

    paolo coelho, întra-devăr un scriitor valoror şi are cărţi excepţionale...
    îţi propun să-l citeşti...

    bravo...
    nice blog...

    cu prietenie,
    M.F.

    RăspundețiȘtergere
  3. woow :) .. nu ştiam că ai asemenea "înclinaţii literare "..
    îmi place.successs >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna alegere a cartii. Iti recomand o alta carte psihologica de acelasi autor "Veronika se hotaraste sa moara". :)

    RăspundețiȘtergere